Mințile care nu se pot opri din a iubi lucruri noi

Despre Scanneri, oamenii pentru care o singură viață profesională nu e niciodată de ajuns.

Îi recunoști imediat după entuziasm. Sau după cât de greu le este să spună „Nu” la ceva nou. Uneori îi vezi inspirați, alteori epuizați sau rușinați că iar abandonează ceva ce abia au început. În interior au un soi de identitate multiplu stratificată, greu de redus la o singură titulatură. Ei sunt ceea ce Barbara Sher a numit, cu blândețe și umor, Scanneri. Și, aici, în acest spațiu, cred că merită un text separat.

Credit Photo: Pixabay

Scannerul are o curiozitate vie, mobilă, care nu se poate hrăni cu un singur domeniu. Nu are o minte superficială, ci una configurată diferit. Scannerii sunt oamenii care citesc despre istoria alimentației, învață programare de plăcere, pictează, se gândesc să facă un podcast, visează să scrie o carte, și se uită compulsiv la documentare despre cum funcționează turbinele eoliene. Uneori toate astea într-o singură săptămână.

Barbara Sher a văzut în acest model nu o slăbiciune, ci o formă de inteligență multiplă. În cartea ei Refuse to Choose! (2006), definește Scannerul ca fiind persoana care nu poate (și nici nu trebuie) să aleagă un singur domeniu profesional, nu pentru că nu ar fi capabilă, ci pentru că alegerea unei singure căi ar însemna moartea unei părți vitale din sine.

Sher merge mai departe și identifică mai multe tipuri de Scanneri: cei care revin ciclic la aceleași pasiuni, așa cum se schimbă anotimpurile, cei care trec mereu la ceva nou, ca niște exploratori, cei care vor să le combine pe toate și cei care doar vor să știe că pot, chiar dacă nu fac nimic cu acea competență nou câștigată.

Și toți trăiesc cu aceeași tensiune: între entuziasm și vinovăție. Pentru că lumea în care trăim, mai ales în educație și muncă, favorizează claritatea și răspunsul bine împachetat, predictibil și deja indexat. „Sunt avocat.” „Sunt UX designer.” „Sunt profesor de fizică.” Scannerul rămâne adesea tăcut sau începe cu o propoziție ezitantă: „Ei bine, fac mai multe lucruri.”

Dar poate că exact în acea frază nedefinită stă frumusețea unei alte forme de existență intelectuală, una care nu caută o singură identitate, ci o rețea.

Scannerii sunt adesea prețioși în echipe de creație, în design, educație, cultură sau antreprenoriat. Sunt valoroși tocmai pentru că ne reamintesc că nu toți oamenii sunt construiți pentru a deveni o versiune singulară a lor.

Dacă te-ai recunoscut în descriere, e posibil să fii unul dintre ei. Și e în regulă să nu fii constant, să nu duci la capăt tot ce începi, să ai cinci proiecte deschise și niciunul terminat. Curiozitatea ta nu e o slăbiciune. E felul tău de a gândi. Iar lumea care vine, fluidă și în căutare de sensuri noi, are nevoie de exact acest tip de minte.

Începem să ne vedem unii pe alții

De ce scriu despre tema asta când în lume se petrec atâtea orori și cu greu mai poate obține cineva atenția celorlalți? Scriu pentru că e personal. Pentru că am trăit de multe ori acea senzație că trebuie să aleg, dar că orice alegere mă face să pierd o parte din mine. Pentru că am fost întrebată „și tu cu ce te ocupi?” și mi-am dat seama că n-am un răspuns simplu. Am unul care nu încape în 3 cuvinte.

Scriu despre scanneri, multipotențiali, generaliști, polimați, pentru că e o experiență trăită, o căutare de sens într-o societate care nu e obișnuită cu carierele în spirale.

Scriu pentru că vreau să înțeleg mai clar cine sunt, dar și pentru că am început să văd cât de mulți oameni trec prin aceleași dileme și nu știu ce cuvinte să folosească pentru experiența lor. Scrisul meu e o confirmare că „nu sunt singuri”.

Poate scriu și pentru că am ajuns în punctul în care nu mă mai simt „greșită” pentru că sunt interesată de prea multe lucruri, ci curioasă să văd cum toate aceste lucruri se leagă, cum le pot pune într-o structură.

Poate și pentru că, într-o lume care automatizează, simplifică și specializează, eu simt că tocmai gândirea multiplă, elastică, umană e ceea ce trebuie apărat.

Și — nu în ultimul rând — scriu ca să deschid un spațiu pentru tine, pentru alții, pentru conversații despre cine suntem, cum gândim și de ce e OK să fim mai multe lucruri deodată.

__________

Scrie-mi – în comentarii sau pe email – ce faci când nimeni nu-ți cere să fii productiv? Ce înveți doar de dragul învățării? Ce ți se pare fascinant azi, deși acum o lună habar n-aveai că există? Acolo, în intersecția tuturor acestor răspunsuri, s-ar putea să se afle și busola ta interioară.

Și dacă vrei să citești mai mult despre cum gândim, muncim și ne construim identitatea în afara cutiilor rigide, te invit să te abonezi sau să dai mai departe acest substack. Scriu pentru cei care nu pot alege o singură viață. Și tocmai de aceea, au atâtea de spus.