Golden Retrievers Anonymous

De ce generalistii trebuie să se vadă între ei, să se adune și să se susțină unii pe alții.

Mă documentez de câțiva ani despre ce înseamnă carierele non-liniare, ce sunt multipotențialii, scannerii, generaliștii sau polimații. De câteva luni mi-am făcut curaj să pun toate astea și în cuvinte, aici.

Totul a pornit de la propriile mele întrebări despre motivele pentru care nu pot face un singur lucru și nu pot avea o singură identitate profesională. Pe scurt, m-au frământat motivele pentru care nu mă pot opri din alergat și uneori mă simt ca un ”golden retriever”, cum ar spune Ruxandra Mocanu, la rândul ei deținătoarea unui portofoliu de cariere.

Pentru cei care nu au prins referința asta metaforică la ”golden retrieveri” din articolele anterioare - un inside joke al generaliștilor - suntem entuziaști, curioși, interesați de oameni, de idei, de proiecte noi, de învățare continuă. Ne împărțim energia în mai multe direcții și suntem capabili să alergăm după multe ”mingi” diferite, fără să alegem doar una singură. Găsim un sens în mai multe ”mingi” care ne plac la fel de mult.

Ce am descoperit în ultimii ani este că partea cea mai grea în a fi ”un golden retriver” nu e să alergi după mai multe mingi deodată. Partea grea e să crezi că ești singurul sau singura care face asta.

Știm deja că toate sistemele în care muncim astăzi sunt construite pentru specializare, pentru direcții clare, pentru CV-uri care urmează o ierarhie.

Dar generaliștii, multipotențialii, polimații și scannerii există și sunt mai mulți decât credem. Și au nevoie să se vadă.

---

În ultima perioadă, alături de Ruxandra Mocanu, a golden retriever sister from another mother, am început să punem bazele unei comunități pentru oameni ca noi.

Ce știm până acum e că nu va fi un club exclusivist, nu vom pune noi etichete, nici nu vrem să facem din asta o formă de validare externă.

Va fi doar un spațiu de întâlnire, de conversație și, sperăm noi, de colaborare în care să nu ai nevoie să explici de ce ești împărțit sau împărțită în mai multe direcții, un loc unde nu ți se cere să alegi o singură carieră ca să fii luat sau luată în serios, un context în care curiozitatea e privită ca o resursă.

Încă nu știm exact ce va deveni. Știm doar, sau sperăm că știm, că există o nevoie de a ne aduna, de a ști unii de alții, de a face vizibil un tip de profil care, de multe ori, funcționează la intersecțiile și spațiile dintre discipline.

---

Până acum mi-am imaginat aceste întâlniri cam așa:

• să vorbim despre cariere neliniare cu invitați din diferite domenii pentru a vedea cum ne putem conecta la piața muncii;

• să explorăm cum ne prezentăm în fața angajatorilor sau colaboratorilor fără să ne amputăm complexitatea;

• să construim colaborări între noi, oamenii care gândesc transversal;

• să ne împărtășim blocajele, dar și strategiile de supraviețuire și de penetrare a pieții;

• să ne susținem când vine inevitabila întrebare: „dar, de fapt, ce faci?”

Golden retrieverii nu trebuie să alerge fiecare pe cont propriu. Poate e timpul să vedem ce se întâmplă când începem să mergem în haită.

Dar nu vreau ca asta să fie doar ideea mea și a Ruxandrei. Dacă citești aceste rânduri și te regăsești, aș vrea să știu de ce ai avea nevoie de la o astfel de comunitate? Cum ți-ai dori să arate o întâlnire? Ce ar trebui să se întâmple acolo ca să pleci simțind că nu mai ești singur sau singură?

E posibil ca Being Everything să devină mai mult decât un newsletter. E posibil să devină un spațiu viu, cât se poate de fizic, dar asta depinde și de tine.

De ce generalistii vor deveni esențiali, chiar dacă piața muncii nu e încă pregătită

Am fost crescuți profesional într-o lume care admira specializarea.
„Alege ceva.”
„Fă-te foarte bun la acel ceva.”
„Devino expert.”

Cu toții am auzit asta de la părinți sau profesori.

Și mult timp acest sistem de a urma o singură carieră chiar a funcționat. Lumea era mai stabilă, industriile mai previzibile, rolurile mai clare. Dar știm cu toții că toate astea deja nu mai sunt valabile și economia s-a schimbat.

Astăzi, problemele nu mai țin de un singur domeniu. O decizie de business e și despre cultură organizațională. O schimbare legislativă e și despre comunicare publică. Un produs tech e și despre etică. Un conflict într-o echipă e și despre identitate, și despre structură, și despre putere.

Realitatea a devenit intersecțională. Iar aici intervin generalistii, care încep să fie esențiali, pentru că pot vedea legătura dintre toate aspectele unei probleme. Generalistul, ca să îl numim generic în acest fel, vede tot sistemul.

AI-ul va optimiza sarcini, va analiza date și va produce conținut, însă valoarea umană începe să stea tot mai mult în capacitatea de a naviga complexitatea, o trăsătură caracteristică generaliștilor sau oamenilor care nu au o carieră liniară.

Și mai e ceva.

Acești profesioniști au învățat, fără să-și propună, să învețe continuu. Pentru că au fost nevoiți să intre constant în teritorii noi, să decodeze limbaje diferite, să accepte că nu sunt „experți absoluți în ceva”, acești oameni pot deveni competenți foarte rapid.

Iar economia ne va cere tuturor, foarte curând, să ne reconfigurăm traseele de carieră la fiecare câțiva ani. Gândiți-vă că generaliștii au deja antrenată flexibilitatea și adaptabilitatea, iar atunci când sistemele de recrutare nu se vor mai uita după CV-uri verticale sau liniare, acești oameni, care gândesc transversal, vor fi acolo deja pregătiți.